vineri, 27 noiembrie 2015

Pastile pentru suflet

Un altfel de post

Renunta la a-i mai judeca pe altii:
- descopera-l pe Cristos care traieste in ei !

Renunta la a mai spune cuvinte care ranesc:
- umple-te de cuvinte care vindeca !

Renunta la a mai fi nemultumit:
- umple-te de recunostinta !

Tine post de nervi:
- umple-te cu rabdare !

Tine post de pesimism:
- umple-te cu speranta !

Tine post de preocupari inutile:
- umple-te de incredere in Domnul !

Renunta la a te mai plange:
- umple-te de respect pentru acea minune care este viata !

Renunta la a-i mai stresa pe altii:
- umple-te de o rugaciune neincetata !

Renunta la a mai fi acru:
- umple-te de bunatate !

Renunta la a-ti da importanta:
- umple-te de compasiune pentru ceilalti !

Renunta la teama pentru lucrurile tale:
- umple-i pe ceilalti de darul tau !

Renunta la a mai fi descurajat:
- umple-te de entuziasmul credintei !

Tine post de tot ceea ce te separa de Iisus:
- umple-te de tot ce te apropie de El !

"Numai cu inima poti vedea, esentialul este invizibil pentru ochi.” Antoine de Saint-Exupery

ESTE HAR …

– sa iubesti fara sa fii iubit…
– sa slujesti fara sa fii pretuit…
– sa daruiesti fara sa ti se multumeasca…
– sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca…
– sa ierti fara sa fii iertat…
– sa-l sustii pe cel care te-a lepadat…
– sa ramai linistit, desi esti nedreptatit…
– sa crezi desi nu vezi fata in fata…
– sa crezi desi nu esti deplin lamurit…
– sa investesti cladind fara sperante…
– sa taci pentru a nu face rau aproapelui…
– sa vorbesti de dragul adevarului…
– sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti….
– totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti… 

Noi şi lumea în care trăim

Noi şi lumea în care trăim



,,Suntem ceea ce facem în mod obişnuit"
(Aristotel)

Reuşim să facem binele în mod obişnuit, atunci când rezolvăm pozitiv ecuaţia celor 3 I :
*informare
*inspiraţie
*implicare

Altfel, am putea fi expuşi suferinţei. Aceasta apare frecvent atunci când trupul îmi este intr-un loc, dar gândurile îmi zboară aiurea.

Daţi importanţă timpului vostru !
Timpul este cel mai democratic element al acestei lumi . Toţi avem cîte 24 ore pe zi. Preţuiţi-l, daţi-i valoare, pentru că nu îl mai poţi întoarce.
Timpul merge mereu înainte,chiar dacă,uneori, nu suntem de acord. Nefiind de acord, nu faci altceva decât să îţi provoci suferinţă.

A te preocupa doar de propria persoană, adept al verbului A AVEA , te înstrăinează de comunitate, ducându-te spre EGOISM.

În schimb, preocupat de interesele comunitătţii, îmbrăţişând acţiunile lui A FI aici,prezent, şi dăruind din timpul tău altora, te îndreaptă spre IUBIRE. Ce altceva este iubirea decât o poartă deschisă spre exterior...

Mintea trebuie să fie aici, în realitate,în prezent !

Odată ce ai făcut o alegere,acceptă consecinţele acesteia. Nu poţi acuza pe nimeni pentru răspunsurile primite la faptele tale,alegerea ţi-a aparţinut în totalitate. Poţi alege BINELE sau răul, conştient fiind că orice ACŢIUNE aduce cu sine o Reacţiune.
Când mai mulţi îţi spun că nu e bine ce faci, ar fi bine să realizezi schimbări. Schimbările mici, dar dese, te vor apropia de BINELE dorit.

Nu uita:
*când dai într-un animal, acesta reacţionează să se apere,să te muşte
*cand dai într-un om obişnuit, ar putea să reacţioneze ca un animal
*când dai într-un om inteligent, loviturile asupra lui îl fac să îşi continue drumul, el cunoscându-şi deja CALEA

Ieri a fost ieri. Azi ai o nouă şansă.
Nu mai suferi, tu decizi când să primeşti IERTAREA.Sau să o oferi. Iubirea generează iertare...Iertând , iubeşti mai mult . Iubind, ierţi mai mult.

Răspunsul la faptele tale vine ca ecoul.
Dacă tu spui mediului ,,Eşti urât ", ecoul răspunde: ,,Eşti urât ! "
Dacă tu spui mediului ,,Eşti minunat ", răspunsul primit va fi ,, Eşti minunat ! "

Un nume ce ne-a dat nume


Maieru... Ce început de drum! Pe vremuri, oamenii treceau pe lângă Liviu Rebreanu şi-i dădeau bineţe. Îl priveau cu mirare, iar lui îi stătea pe limbă să-i oprească, să le spună că este tot el, cel de acum 30 de ani. Acelaşi, neschimbat! Cunoştea tot satul, doar satul l-a învăţat ce înseamnă cu adevărat fericirea.

Acasă! Aşa a botezat Rebreanu comuna bistriţeană Maieru, interiorul acestei arii ce poate fi numită generic "Cuibul visurilor". Odată ce i-ai urmat paşii, simţi porunca interioară de a zăbovi, de a rămâne, de a te aşeza la una dintre mesele lui de taină şi trudă nocturnă, ori în vreo bancă din şcoala care îşi poartă fala de a fi avut un asemenea premiant în dimineaţa vârstei.

Şcolarul şi-a desprins aici cele dintâi silabe. Apoi, a turnat mari coloane de susţinere pentru superbul templu al limbii române. Era plăpând la început, remarcau contemporanii săi, "precum firicelul de apă al Someşului la izvorul de sub Ineu". Dar, urmându-şi albia, a ajuns asemenea râului tumultuos. Dinspre amiaza incandescentă spre dimineaţa maiereană, Rebreanu le-a dăruit sătenilor - "un roman al nostru, un roman pentru NOI", spunea - o carte care, însă, se citeşte invers: Ion!

Nu e uşor să mergi pe urmele lui Rebreanu, gândindu-te că despre opera, viaţa şi personalitatea scriitorului s-au conceput nenumărate studii şi monografii. Nu e uşor să călătoreşti sute de kilometri până la Maieru doar pentru a respira aerul pământului pe care el l-a iubit cel mai mult pe lume - pentru că da, Maierul a fost locul pe care Rebreanu l-a venerat. La Târlişua, sub poalele Ţibleşului, acolo unde s-a născut, nu a petrecut decât doi ani şi jumătate.

În casa părinţilor, de la Prislop, şi-a găsit creaţia, dar nu fericirea absolută. Îi poartă pe deplin amintirea doar Maieru... Prin Muzeul Memorial din comună, prin bustul falnic din faţa clădirii, Rebreanu a rămas viu. Acum, el este cel care, zi de zi, le dă bineţe cetăţenilor.

Încă de la primele ore ale dimineţii pofteşte pe fiecare maierean să intre în "laboratorul" său de creaţie. Nu le zâmbeşte, fiindcă nu-i stă în fire, dar le repetă "povestea pământului", a iubirii şi a satului bistriţean. Ne invită şi pe noi!

Aşezată în coasta unei coline, la marginea dinspre Năsăud a Prislopului, casa în care au locuit părinţii scriitorului primeşte scurte vizite. Acum e pustiu. La intrare, pe placa de marmură, se poate citi: "În această casă, reclădită în anul 1957, prin munca locuitorilor din Prislop-Năsăud, a trăit în mijlocul eroilor săi din romanul «Ion» marele scriitor Liviu Rebreanu".


Bustul de bronz al scriitorului pironeşte cealaltă colină. Într-o cameră - ultima dintre cele trei - se află un interior modest, dar încărcat de spiritualitatea familiei Rebreanu. Aici, în căsuţa din pripas, se citeşte un text-cheie, care s-ar potrivi tuturor localităţilor pe care romancierul le-a cucerit. O frază pe sub arcada căreia, de aproape patru decenii, vizitatorii se opresc să privească: "De când romanul «Ion» a devenit prea cunoscut, satul Prislop a dobândit o faimă pe care n-a nădăjduit-o niciodată".


Nici amurgul, nici sfârşitul prea crud şi abrupt de la Valea Mare nu i-au putut smulge drumul drept către glorie. Înainte de a fi aparţinut Năsăudului, Ardealului, ţării întregi şi universalităţii literare, a fost al lor - întocmai ca Someşul, spun târlişuanii de sub Ţibleş, maierenii de sub Ineu şi prislopenii lui Ion. Acum, autorul "Răscoalei" aparţine fiecărui călător în parte. Cine ajunge la Rebreanu, pătrunde în viaţa lui şi în oaza de fericire a consacrării .


miercuri, 25 noiembrie 2015

Legături sufleteşti


Va invităm să dăm START împreună Campaniei NASTURILOR, şi în acest an! SA ÎI REACTIVĂM, pentru că ei nu au plecat nicăieri! Aşteptau doar o nouă MISIUNE emoticon wink Iar anul acesta misiunea lor e să ne amintească cât de important este să petrecem timp cu cei dragi, mai ales cu copiii! E esenţial pentru ei, ne-au spus-o la atâtea întâlniri...că aceasta e cea mai mare problemă a lor, aşa că noi, autorităţi, instituţii, societate civilă, ne-am gândit că e timpul să strigăm pentru ei: PETRECE TIMP CU COPILUL TĂU!

duminică, 15 noiembrie 2015

Laureat naţional

73 de tineri cu varste intre 7 si 18 ani au fost premiati astazi in cadrul Galei laureatilor concursului national de literatura si jurnalism sportiv „Un condei numit Fair-Play”, manifestare ajunsa la cea de-a XV-a editie organizata de Comitetul Olimpic si Sportiv Roman (COSR) prin Academia Olimpica Romana (AOR), in parteneriat cu Ministerul Educatiei si Cercetarii Stiintifice (MECS), sprijinita de Comitetul International Olimpic (CIO), prin programul Solidaritatea Olimpica.

Premiul 1 la sectiunea Poezie, categoria 7-10 ani

Alexandru Ioan , Şcoala Gimnazială Liviu Rebreanu Tg.Mures ( prof.Codruţ Gabriel Morariu )


Valuri
Mobilizat de-un suflet mare Muncesc serios şi cu răbdare Prin stropi: de apă, de sudoare, Voi înota uşor spre soare.
Ştiind că m-antrenez mereu Fac valuri doar prin timpul meu... Culoaru-i bun ,către trofeu, Voi înota spre curcubeu.
Când luna se scufundă-n mare Un ţărm de vis găsesc în zare E-un pisc olimpic. Oare-i greu? Voi înota spre visul meu.